| 6.
|
PAS2, pasuri, s.n. 1. Drum, loc îngust si mai coborât, de-a lungul unei văi, între munţi sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare. 2. (Înv.) Pasaport. - Din germ. Pass, fr. pas.
Sursă
: DEX'98
(28521)
- valeriu |
| 7.
|
PAS3, (1) pasi, s.m., (II) pasuri, s.n. I. S.m. 1. Fiecare dintre miscările alternative pe care le fac picioarele în mers obisnuit; p. ext. distanţă astfel parcursă: p. gener. distanţă mică. ◊ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice miscare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ◊ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) iniţiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduinţa să facă ceva. A face un pas gresit = a) a se poticni în mers; b) a săvârsi o greseală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depăsit (în mers, în acţiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud pasi. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propăsire, progres. ♦ Fig. Acţiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ◊ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostăsesc de paradă, cu cadenţă bine marcată. Pas de mars (sau de voie, de manevră) = mers ostăsesc obisnuit, fără efortul de a păsi energic. ◊ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obisnuit; fără să fugă. ◊ Expr. A ţine pasul = a) a păstra cadenţa, ritmul de mers cu cineva; b) a se menţine la acelasi nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeasi cadenţă (cu cineva). (Rar) A se ţine de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-si iuţi pasul = a-si mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Miscare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanţa dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obisnuit; p. ext. distanţă reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălţămintei în mers. ◊ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe pasii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanţă creată între unul dintre părinţii si unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătăţeste datorită meiozei. II. S.n. 1. Distanţă între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcţia în care se repetă elementele. ◊ Pas de filet sau pasul filetului = distanţa dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanţă dintre doi dinţi consecutivi ai unei roţi dinţate. 2. (Înv. si reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. - Lat. passus.
Sursă
: DEX'98
(28522)
- valeriu |
| 8.
|
PAS4 subst. Substanţă medicamentoasă antibiotică, cu aspect de pulbere albă, puţin solubilă în apă, folosită în tratamentul tuberculozei. - Din fr. P.A.S. (formă abreviată din acide para-aminosalicylique).
Sursă
: DEX'98
(28523)
- valeriu |
| 9.
|
PĂS, păsuri, s.n. Durere (sufletească) greu de suportat; suferinţă, chin; necaz, supărare; grijă; împrejurare dificilă, impas. ◊. Loc. adv. Fără păs = nepăsător; indiferent. - Lat. pensum.
Sursă
: DEX'98
(28973)
- valeriu |